Imaginea cuvintelor

Fiecare cuvânt pe care îl rostim are o imagine în mintea nostră, nu putem râde sau înţelege nimic dacă la rostirea unui cuvânt nu ne imaginăm acţiunea sau obiectul asociat cuvântului.
Nu ştiu dacă sunt numai eu, dar pentru mine imaginea pe care un cuvant o are se schimbă pe zi ce trece.
Să luam de exemplu un cuvânt pe care toata lumea îl pronunţă cu optimism şi admiraţie, "frumos/ă" când aveam 7 ani imaginea îmi era undeva în jurul mamei şi îmi dădea un start de unde puteam să fac comparaţie, pe la 14 ani mintea îmi era numai la perfecţionarea unor trăsaturi feminine, mai târziu am adoptat imaginea unui lucru facut fin şi pe gustul meu ca fiind frumos, iar mai nou am descoperit ca cea ce consider frumos nu mai poate fi exprimat prin acest cuvânt el fiind inlocuit de cuvantul "dragut" ce e drept întodeauna am preferat imaginea unei femei să fie "draguţă" decat "frumoasă".
Contrar aşteptărilor mele şi modelului gasit în socetate, unde cuvintele odată cu înaintarea în varstă capata o aură mai matura.
Jocul de cuvinte care şi-au schimbat imaginea poate să continue, dar consider ca un singur exemplu pozitiv este deajuns, în schimb imaginea unui exeplu negativ a luat 180 grade şi a ajuns la polul opus, odată cu înaintarea în vârsta negativul a devenit mai dur, mai brut, mai rău, iar aspritatea imagini de multe ori mă copleşeste.